Eu n-am nevoie de poezie filosofică de versuri lucrate de metafore care au stat o lună de zile în capul tău fierbând până să iasă la iveală de imagini pentru mers pe bicicletă de sinteze ale gândirii lumii dintotdeauna de insectare de fals.
Mi-a dat Alina ieri varianta pdf a volumului de poezii al lui Andrei Ruse, Black Job. E exact genul de poezie de care am nevoie de acum. Poezie reală despre oameni reali şi sentimente reale. Nu am chef de sublimări şi distilări ale sentimentului, iar profanul e binevenit în locul de unde sacrul a fost izgonit şi demonetizat.
Eu nu ştiu să scriu recenzii, şi parcă nici n-aş vrea să ştiu. Sunt cititoare de poezie mai rar decât de proză, pentru că am eu impresia că versul cere alt spirit şi o alta stare, pe care nu o am mereu. Poeziile se citesc altfel. Dar astea m-au fermecat, fiindcă sunt despre mine cea de acum, în mare parte.
Ultima parte, cea cu fast-chestii, mi-a plăcut cel mai puţin. Parcă nu mai era atât de “eu” ca celelalte. Da, eu după criteriul ăsta atât-de-hedonist judec literatura.
Cartea a fost frumos. Uite, poţi să o răsfoieşti şi tu aici. Nu garantez că o să-ţi placă, nu garantez nimic. Doar că mie mi-au plăcut şi zâmbit.
Atât.
“când o să fim pădurari undeva pe lângă o plajă sau lângă o fabrică de whiskey şi o să uităm ce eram înainte… ” zice în poezia Daniel.
mi-a placut de-am innebunit… si poezia… si tineretea lui rebela si iarasi poezia lui… unde gasesti tu oare lucruri atat de frumoase si bucurii satisfacatoare dinastea… ai un magnet special?…
E foarte posibil, dar eu nu l-am găsit încă. Pe el pe magnet. Nu-i aşa că-i frumos? Şi mie îmi place tare-tare.
[...] citeşte poezie de data asta, şi îi place. Andrei Ruse – Black [...]
ma bucur de citire, rar gasesc pareri pe net legate de volumul de poezie. :)
sper sa va placa si romanul la fel de mult.