Aseară musulmanii ortodocști nemulțumiți s-au încarnat în mine.
M-am dus eu, ca tot snobul literar, la Odeon, să-l ascult pe Rushdie. La intrare, control drastic. Niște neni te pipăiau cu bipăitoarea care descoperă armele și te controlau prin rucsac/buzunare/haine. Eu mă dusesem cu rucsacul pe care-l port de obicei. Milițianul, zâmbitor la mine: Ai vreo armă în rucsac? Eu spun întâi nu, apoi mă lovește inspirația: Ups, în fundul buzunarului de la rucsac zace fluturașul! El este, faceți cunoștință.
Îi zic neniului: am ceva! și cu o față inocentă îl scot din rucsac. Mă privește mirat și îl pune într-o pungă cu dovezi. Am crezut că mi-l confiscă de tot (și mi-i drag). Se pare că nu. La ieșire m-a așteptat un domn care m-a luat într-o odaie dosnică să mi-l înapoieze, nu înainte de a mă întreba dacă știu să-l învârt. Știu. I-am arătat. Mi-a zis bravo și “uite bă cu ce umblu intelectualii, noi credeam că-s pașnici!”
Și uite așa a scăpat Rushdie de atentat.
***
Aseară a fost absolut fain. Am empatizat cu Florin Iaru pe care-l criticați – cred că și eu m-aș fi fâstâcit la fel și n-aș mai fi fost în stare să mai scot niciun cuvânt.
Alt scriitor uman și frumos. Mi-a plăcut ce ne-a zis și cum a citit. Cum zâmbește și cum a răspuns la întrebări. Accentul.
Și nu trebuie să spun mai multe. Pentru că adevărul e în cărți, iar Rushdie e un om care știe să spună povești. Și plănuiește să scrie până crapă.
Dar când și-a înșirat preferințele literare și le-am recunoscut pe multe dintre ale mele, aproape că mi-a părut rău. Cum, eu și omul ăsta ne învârtim în aceeași paradigmă culturală?
Și pentru că da, înainte să-l citești ai impresia că e greu și plictisitor, iar când îl pui mâna pe cărți începi să le iubești.
***
Ce bine îmi merge de la o vreme…
***
P.S. Copii, să știți că eu nu fac nimica-nimicuța rău cu fluturașul. Numai îl iau la școală să împart mere și gutui cu lucii mici, că noi suntem firavi, suntem de la litere, nu putem să le rupem cu mâna, înțelegeți?
Hehe, eu l-am vazut pe Rushdie la o emisiune pe b1tv, si mi s-a parut exact asa cum l-ai descris si tu. In plus, foarte modest. Un fel de bunicut simpatic pe ale carui picioare m-as catara ca sa-l rog sa-mi spuna o poveste.
Vii azi la Gaudeamus?
[...] Cred că nu-i nici o surpriză faptul că evenimentul cel mare a fost întîlnirea cu Salman Rushdie la Odeon. Puteţi citi cîteva păreri: a Ionucăi, a lui Dragoş, scrisoarea Verei şi peripeţiile Dinei. [...]
periculoaso, îţi zic.
pe nenea l-oi citi şi eu vreodată.
Nu vin azi la Gaudeamus, nu prea-mi plac autografele. Da, e modest, e frumos, e uman.
Să-l citești.
Il aduci si la concert? :D
Ei aș. Mă controlează și ăia, cred. Și așa am dat declarație că nu voiam să-l asasinez pe Rushdie. Sunt pe lista criminalilor periculosi : ))
Dar îl pun la bocanci și zic că face parte din vestimentație dacă îți dorești să-l cunoști.
Eu am fost doar azi la Gaudeamus; si acum citesc relatarile de la Odeon si – niciodata multumita cum sunt – imi vine sa imi scot parul putin ca n-am ajuns si acolo. Ce a zis la preferinte literare? sunt chiar curioasa!
A zis mulți-mulți. Dar toți moderni și contemporani. Machado de Assis, Broges, Sabato, Philip Roth, Marquez, Murakami, Italo Calvino, Milan Kundera, Cehov-Bulgakov-Nabokov și nu mai știu.,
Marquez, Murakami, Kundera, Bulgakov – wow!!! cat de… normal si firesc. En fin, mi-e clar ca trebuie sa il citesc pe Calvino, prea am impresia ca sunt ultimul om care nu stie cu ce se mananca autorul asta. Pana acum doar de bine am auzit de el si tot nu mi-a picat in mana deloc.
ahh, cat te invidiez ca ai fost la rushdie :X
invidia nu este bună.