Țandră e cuvântul meu preferat și aflu că e un regionalism bănățean. Credeam că e moldovenesc, am greșit. L-am adus cu mine de la Suhurlui. Unii au slană și ceapă, eu am un cuvânt jucăuș. Țandră țandră țandră.
- Te iubesc.
- Mulțumesc.
O țandră de nostalgie după un moment din fața blocului care s-ar fi potrivit perfect într-un film prost. Voiam să spun un film italian, m-am răzgândit. Unul dintre multele astfel de momente de pe vremea când nu găteam nimic altceva decât clătite și aveam oră de intrat în casă.
O grefă și o sacoșă roz. Cu pluta pe Dunăre.
Zilele astea mi-e dor de naivități. Mi le amintesc dându-mă în leagăn. Aș vrea să mi le amintesc citind cărți de critică literară, bând cafea la ibric, plimbându-mă înmănușată prin frig și nefăcând curățenie.
Cred că biblioteca publică mi-a declanșat nostalgia. Seamănă suspect de mult cu cea de la Galați și îmi dă sentimentul ăla de lume-cititoare-diversă pe care în București nu l-am avut, fiindcă luam cărți doar de la bibliotecile de studenți. Cărând un rucsac plin cu cărți, bineînțeles că am văzut din autobuz un băiet cu freză de em dag. Oare îi plăceau grefele?
Timpul, distanța și lipsa de comunicare.
Grefa nu e cuvantul meu preferat. Bine, nici freza de-aia n-am…
Chiar, cum se spune de fapt, in romaneste, la fructul ala?
Altfel.. o tandra de imbratisare pentru nostalgicii din cetate putem trimite. Ce ne costa?
Grepfruit, dar nu cred că spune nimeni așa.
Ce e o țandră de îmbrățișare? O îmbrățișare cu un singur braț?
Să vină, oricum.
Eu ma incapatanez sa spun Grepfruit, caci parca o iau razna cand aud grefa… Si stii de ce spun grepfruit? Pentru ca, inainte sa fi manancat acest fruct sau sa fi auzit vorbindu-se despre el, i-am citit numele in vreo revista. Iar acolo zicea grepfruit, deci, ramas-am cu numele lui stiintific, grepfruit.
…pentru că ”grefă”, pentru mine una, are iz de spital și de bunici care au dus-o prea greu înainte să își ia adio. Deh, amintiri.